Ce s-a ales de șomajul tehnic al guvernului Orban în Parlament ?

Ordonanțele 30 și 32 sunt deja la Camera deputaților

OUG nr.30/2020 a avut nevoie de 11 zile ca să treacă de Senat, OUG nr.32/2020 doar de 8 zile. Acum stau amândouă împotmolite la Camera deputaților, camera decizională. Comisia de muncă din Camera deputaților are termen de finalizare a raportului data de 30 aprilie, adică o lună de la data înregistrării proiectului de lege la cameră.

Și-au pierdut parlamentarii interesul pentru subiect, după ce la Senat au propus o mulțime la amendamente dintre care o bună parte au trecut?

Puțin probabil. Întârzierea se datorează mai degrabă unui alt proiect de lege care se află deja la promulgare din data de 6 aprilie. Pl-x nr.131  – proiectul în cauză – are unele prevederi identice cu cele din Pl-x nr.127 (proiectul de lege de aprobare a OUG nr.30/2020) și câteva surprize în plus. Termenul de promulgare este de 20 de zile, astfel că pare evident că parlamentarii așteaptă să vadă ce va hotărî  președintele Iohannis în legătură cu Pl-x nr.131 pentru a vedea ce vor face mai departe.

 

Starea de urgență ajunge în Codul muncii

Parlamentarii au reușit să treacă Pl-x nr.131 prin procedura legislativă în mai puțin de o săptămână.

Pl-x nr.131 introduce în Codul muncii un temei special de suspendare a contractelor de muncă din inițiativa angajatorului, respectiv

 Art.52 alin(1) lit.f) pe durata suspendării temporare a activităţii şi/sau a reducerii acesteia ca urmare a decretării stării de asediu sau stării de urgenţă potrivit art. 93 alin. (1) din Constituţia României, republicată.”

Ca urmare a acestei completări, la data intrării în vigoare a legii, o parte din suspendările realizate până atunci în temeiul art.52 alin(1) lit.c vor trebui fundamentate pe noul art.52 alin(1) lit.f). Deși legea nu este explicită în ceea ce privește categoriile de angajatori care vor fi vizați de această schimbare, se înțelege că ar fi vorba de cei care au fost afectați în mod direct de măsurile adoptate ca urmare a stării de urgență, respectiv ca urmare a interzicerii unor activități.

Suspendarea contractelor de muncă pe noul temei de lege vine la pachet cu o compensație plătită din bugetul de șomaj, de 75% din salariul de bază  corespunzător locului de muncă ocupat, dar nu mai mult de 75% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat în vigoare.

Ca o consecință a prevederilor de mai sus, temeiul de suspendare pentru art.52 alin(1) lit.c) poate fi folosit și el în continuare în cazul stărilor de urgență, dar numai dacă sunt îndeplinite cauzele economice, tehnologice, structurale și similare prevăzute de Codul muncii. În acest caz Pl-x nr.131 nu prevede niciun fel de sprijin din partea statului pentru plata indemnizației de șomaj tehnic.

Până aici soluțiile legislative sunt clare chiar dacă nu și echitabile prin felul în care diferențiază între categorii de salariați afectați de starea de urgență. În timp ce unii salariați au garantată o indemnizație care le asigură menținerea raporturilor de muncă, alții își văd reduse substanțial șansele de a-și păstra contractul de muncă, având în vedere că o decizie de șomaj tehnic atrage obligația angajatorului de a plăti indemnizația din fondul de salarii conform prevederilor art.53 alin(1) din Codul muncii.

Legiuitorul a decis să protejeze doar acei angajați vizați în mod direct de măsuri ale statului, pierzând din vedere evenimentele obiective care conduc la adoptarea acestor măsuri și care produc efecte de mare amploare.

Legiuitorul nu este însă generos până la capăt. El decide ca angajatorii care au folosit măsura de suspendare a contractelor de muncă în temeiul art.52 alin(1) lit.f și au primit indemnizații de la bugetul de șomaj au obligația de a păstra locurile de muncă pe o perioadă egală cu cea de suspendare. Adică nu au voie să opereze concedieri și trebuie să găsească modalități prin care să-și plătească salariații după încetarea stării de urgență.

Și această prevedere legislativă este clară, deși contrazice în parte măsurile de protecție socială promovate prin proiectul de lege. În mod evident orice condiție suplimentară pusă angajatorilor în situații critice cum este starea de urgență crește probabilitatea ca soluțiile adoptate de către aceștia să fie mai curând în defavoarea salariaților decât în favoarea lor.

În finalul textului normativ legiuitorul reușește să dea măsura incoerenței sale. De unde până atunci separase cauzele de suspendare (art.52 alin(1) lit.c) respectiv f)) și de finanțare a șomajului tehnic (art 53 alin.(1) respectiv art. 531) pe durata stării de urgență, ajunge în mod inexplicabil la concluzia că ele de fapt sunt similare.

Argumentația găunoasă pe care legiuitorul o construiește e folosită pentru a extinde obligația angajatorului de a păstra locurile de muncă și în cazul în care suspendarea contractelor se face în temeiul art.52 alin(1) lit.c), pentru care însă Pl-x nr.131 nu a prevăzut niciun fel de facilități.

 

Ce se întâmplă dacă PL-x nr.131 intră în vigoare?

Efectul principal este obligația de a păstra locurile de muncă în cazul în care angajatorul a suspendat contractele de muncă în temeiul art.52 alin(1)  lit.c) sau f), pe o durată egală cu cea a suspendării operate în intervalul de timp în care s-a decretat starea de urgență.

Este această măsură aplicabilă angajatorilor care au decis deja suspendarea contractelor de muncă și au apelat la măsurile de spijin prevăzute de OUG nr.30/2020?

Da, în măsura în care de la data intrării în vigoare a legii contractele de muncă sunt incă suspendate.

 

Va promulga Iohannis legea?

Greu de spus. Federațiile patronale au solicitat președintelui să reîntoarcă proiectul în Parlament. Au invocat atât redactarea deficitară a actului normativ  cât și inoportunitatea  acestuia, prin raportare la ordonanțele de urgență deja adoptate de către Guvern și aflate la rândul lor în procedura parlamentară de aprobare.

Liliana Bolan

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *