Motto: Nu tot ceea ce poate fi făcut merită să fie făcut
Ziua 1
Revolta neasiguraților la sănătate fuse și se duse. Autoritățile au reușit în timp record să stingă scandalul mediatic iscat ca urmare a pierderii calității de asigurat în sistemul de sănătate a salariaților care s-au aflat în șomaj tehnic. Într-un interval de aproximativ două săptămâni ANAF și CNAS și-au dat șuturi în comunicate oficiale iar ministerul muncii și președintele Casei Naționale de Pensii au declarat, sub presiunea jurnaliștilor, că mda, ar fi ceva de rezolvat și la Casa de pensii, dar nu e grabă.
Toate acestea se întâmplau în luna iulie, la aproape 4 luni de la momentul în care intra în vigoare OUG nr.30/2020 și la două luni de la momentul în care autoritățile declarau că totul este pus la punct pentru a putea asigura continuitatea asigurărilor sociale pentru cei aflați în șomaj tehnic.
Casa Națională de Sănătate iese în 27 iulie cu un ultim comunicat în care declară că a reactivat în SIUI aproximativ 90000 de salariați pentru care angajatorii ar fi completat în mod eronat declarația 112.
Subiectul dispare ca prin minune din agenda publică, onoarea autorităților este restabilită.
Cei care au rămas să-și rumege în continuare nemulțumirea sunt cei care au fost cu generozitate acuzați că ar fi completat în mod eronat declarația 112 – angajatorii în principal, furnizorii de servicii externalizate (firme de contabilitate sau de servicii de salarizare) și dezvoltatorii de aplicații de salarizare în secundar. Vocile celor din urmă nu s-au prea făcut auzite în mod oficial, deși aceștia sunt cei mai în măsură să explice în detaliu cum se completează declarația și care sunt (numeroasele) neajunsuri ale acesteia. Fără ecou au rămas și vocile specialiștilor care anticipau disfuncționalități în sistemele de asigurări ca urmare a raportării decalate a șomajului tehnic.
Concluzia? Tocmai suntem pe cale de a rata ocazia de a reforma declarația 112 și de a aduce normalitatea în modul de funcționare a sistemelor de asigurări sociale. Aceasta înseamnă, în primul rând, eliminarea ANAF ca intermediar în raportările nominale a asiguraților și restabilirea legăturii directe între angajatori și administratorii sistemelor de asigurări sociale. Aceasta este singura cale de a rupe cercul vicios existent în prezent, care permite autorităților să plimbe asigurații și angajatorii cu vorba și să paseze responsabilitatea de la o instituție la alta fără nicio finalitate.
Preluarea heirupistă de către ANAF a responsabilității privind declararea nominală a asiguraților a început în anul 2011 și a fost motivată oficial de dorința de a degreva angajatorii de obligația de a sta la cozi pentru a depune mai multe declarații. Cozile erau însă o falsă problemă deoarece, la jumătatea anului 2011 se introducea deja obligația depunerii online a declarațiilor pe portalul e-România (actualul e-guvernare).
Preluarea de către ANAF a întregului sistem declarativ a fost dublată de o modificare substanțială a Codului fiscal și a legilor speciale care reglementează sistemele de asigurări sociale, care s-a concretizat în separarea drepturilor de asigurări sociale (reglementate prin legile speciale) de obligații (reglementate prin codul fiscal). Ceea ce atunci părea o idee bună și-a dovedit în timp neajunsurile și dificultățile aproape insurmontabile privind armonizarea. Motivul este unul simplu și are în vedere principiile complet diferite pe baza cărora funcționează sistemele de asigurări sociale versus sistemul fiscal.
A fost momentul de început al dictaturii ANAF în domeniul asigurărilor sociale. Procesul a continuat pe parcursul următorilor ani, prin modificări repetate ale cadrului legislativ. În acest moment toate cele trei sisteme de asigurări sociale sunt subordonate ANAF, nu doar în ceea ce privește evidența asiguraților dar, și mai important, în ceea ce privește constituirea surselor de finanțare. Mai mult, autoritatea fiscală, cu sprijinul susținut al Ministerului de finanțe, a pervertit principiile pe care sunt construite sistemele de asigurări sociale, promovând inechități și privilegii între categorii de asigurați. Desigur, toate acestea s-au întâmplat cu acordul tacit al Ministerului muncii și Ministerului sănătații.
Întrebarea este dacă ce avem acum este ceea ce ne dorim cu adevărat. ANAF nu este și nici nu a intenționat să fie intermediarul neutru între asigurați și sistemele de asigurări sociale. De la intenția de început de a reuni mai multe declarații într-una singură, am ajuns la o declarație 112 mamut, care și-a depășit cu mult scopul pentru care a fost creată și este, implicit, cu mult înafara cadrului legal care a creat-o. ANAF continuă să ceară tot mai multe informații prin intermediul acestei declarații, fără să se obosească să prezinte vreo motivație legală. Aparențele sunt însă păstrate, avem în continuare o singură declarație, chiar dacă e cu de toate.
Trebuie să ne întrebăm, de asemenea, dacă ne dorim cu adevărat ca autoritatea fiscală să intervină, sub orice formă, în administrarea drepturilor noastre de asigurări sociale, chiar și pentru simplul motiv că noțiunea de ‘drepturi’ este cvasi-necunoscută la nivelul ANAF. Cum am putea crede că o instituție prea bine cunoscută pentru abuzurile ei ar putea arăta o preocupare reală pentru respectarea și promovarea drepturilor noastre de asigurări sociale, chiar și atunci când e vorba de o simplă (!) completare a unei declarații.
Aceste întrebări au fost punctul de plecare al acestui demers numit ‚Jurnal de 112’.
Prin intermediul acestui jurnal voi încerca să explic, pe parcursul a mai multor zile, de ce declarația 112 trebuie reformată și de ce nu mai putem amâna asta. D112 este exemplul tipic de proiect care arată bine pe hârtie dar care sfărșește prin a fi un coșmar în practică. În cei zece ani care au trecut, ANAF și Ministerul de finanțe nu au făcut niciun efort de a simplifica declarația, ba dimpotrivă. Așa se face că am ajuns, astăzi, la o anexă cu instrucțiuni, corelații și validări care se întinde pe 65 de pagini. O mulțime de lucruri în și legate de declarație sunt pur și simplu anacronice – iar cel mai important este modul în care definim stagiul de cotizare – la modul general dar și în particular pentru fiecare sistem de asigurări. La asta se adaugă sistemul de înrolare și de administrare a conturilor asiguraților care este greoi, ineficient, aproape complet opac și, în final, incapabil să ofere informații corecte în timp real nici asiguraților și nici instituțiilor.
Ziua 2 va fi despre istoria declarației 112, surprinsă în etapele ei cele mai importante și despre cum se face înrolarea și administrarea asiguraților în alte țări europene
Abrevieri care vor fi folosite în Jurnal:
ANAF – Agența Națională de Administrare fiscală
AF – autoritatea fiscală (ANAF)
MF – Ministerul de finanțe
MM – Ministerul muncii
MS – Ministerul Sănătății
CNAS – Casa Națională de Asigurări de Sănătate
CNPP – Casa Națională de Pensii Publice
ANOFM – Agenția Națională de Ocuparea Forței de muncă
SAS – sistem(e) de asigurări sociale (pensii, sănătate, șomaj)
SAS-P – sistemul de asigurări pentru pensii publice
SAS-S – sistemul public de asigurări de sănătate
SAS-Ș – sistemul de asigurări de șomaj
A-SAS – administrator (i) de sistem public de sănătate (CNAS, CNPP, ANOFM)
SIUI – Sistemul Informatic Unic Integrat (al CNAS)
Liliana Bolan
Analist legislativ
Despre autor
